IN PRINCIPIO
OPENING SPEECH OF SAMIR (ROMANIAN)
See the photos from the opening of the event
IN PRINCIPIO este un episod artistic foarte personală din viața mea, legându-mi viața de dinainte sa o cunosc pe soția mea Maia, seria fiind începută în vara anului 2014, de un răstimp imediat după întâlnirea noastră, care și-a pus pecetea pe o parte din primele lucrări și … de viața mea de acum, după nașterea minunatei noastre fetițe. Primele lucrări din serie au fost expuse în noiembrie 2014 in Veneția, în expoziția cu același nume curatoriată de domnul Emanuele Horodniceanu, venețian de origini române și un fin om de cultura.
Prima lucrare pe care am pictat-o pentru această serie a fost cea care a și dat direcția celorlalte - Tartar Interior, sau cum s-a numit inițial - Orfeu in infern. Orfeu, cel mai mare poet al antichității, pleacă în infern pentru a o readuce în lumea celor vii pe iubita sa Euridice. Și împreună cu lira sa, făurită de însuși Apolon zeul luminii, ajunge înaintea lui Hades și a Persefonei, îmblanzidu-I pe acești zei infernali cu măreția artei sale. Dar
aceasta lucrare este un autoportret. Eu sunt Orfeu care se plimba prin infern și își cântă înaintea demonilor și a morților iubirea nu față de Euridice, ci față de o lume pierdută, paradisul pe care îl intruchipa iubirea dintre Orfeu si Euridice. Cânt în acest infern închipuit golul din propria ființă, lipsa împlinirii spirituale spre care năzuiesc și pe care la momentul când pictam această lucrare îl resimțeam foarte intens. Dar de ce tocmai iadul ar fi un loc potrivit pentru o astfel de meditație? Iadul înainte de a fi gândit ca un loc fizic – temelia pămantului, inima lui de foc mistuitor – este o stare spirituală resimțită de oricine conștientizează sau încearcă să-și conștientizeze nimicnicia, mortalitatea și coruptibilitatea ființei sale finite. Vă propun această cheie personală de înțelegere și vă invit să descoperiți tâlcul vizual al celorlalte.
Nu vreau sa închei fără să-i mulțumesc soției mele pentru ajutorul și participarea ei în împlinirea acestei expoziții și bineinteles pentru pictura pe care o expune astăzi alături de picturile mele. Pictura Maiei exprimă drumul prin care săvârșește căutarea unei picturi paradoxale - care să se exprime pe sine insăși prin fiecare tușă și prin imaginea ce izvorăște din întrepătrunderea acestora. Subiectul picturii ei, fetița noastra Meira, este parcă descompus în molecule picturale ce se întrepătrund într-o țesătură foarte fină de culoare și formă, pentru a se reîntregi în această pictură care se caută pe sine, așa cum și eu m-am căutat în seria mea.
Mulțumesc foarte mult doamnei Roncia pentru invitația de a expune la Galeria U-Art și pentru organizarea evenimentului și mulțumiri Uzinexport pentru găzduire.
IN PRINCIPIO este un episod artistic foarte personală din viața mea, legându-mi viața de dinainte sa o cunosc pe soția mea Maia, seria fiind începută în vara anului 2014, de un răstimp imediat după întâlnirea noastră, care și-a pus pecetea pe o parte din primele lucrări și … de viața mea de acum, după nașterea minunatei noastre fetițe. Primele lucrări din serie au fost expuse în noiembrie 2014 in Veneția, în expoziția cu același nume curatoriată de domnul Emanuele Horodniceanu, venețian de origini române și un fin om de cultura.
Prima lucrare pe care am pictat-o pentru această serie a fost cea care a și dat direcția celorlalte - Tartar Interior, sau cum s-a numit inițial - Orfeu in infern. Orfeu, cel mai mare poet al antichității, pleacă în infern pentru a o readuce în lumea celor vii pe iubita sa Euridice. Și împreună cu lira sa, făurită de însuși Apolon zeul luminii, ajunge înaintea lui Hades și a Persefonei, îmblanzidu-I pe acești zei infernali cu măreția artei sale. Dar
aceasta lucrare este un autoportret. Eu sunt Orfeu care se plimba prin infern și își cântă înaintea demonilor și a morților iubirea nu față de Euridice, ci față de o lume pierdută, paradisul pe care îl intruchipa iubirea dintre Orfeu si Euridice. Cânt în acest infern închipuit golul din propria ființă, lipsa împlinirii spirituale spre care năzuiesc și pe care la momentul când pictam această lucrare îl resimțeam foarte intens. Dar de ce tocmai iadul ar fi un loc potrivit pentru o astfel de meditație? Iadul înainte de a fi gândit ca un loc fizic – temelia pămantului, inima lui de foc mistuitor – este o stare spirituală resimțită de oricine conștientizează sau încearcă să-și conștientizeze nimicnicia, mortalitatea și coruptibilitatea ființei sale finite. Vă propun această cheie personală de înțelegere și vă invit să descoperiți tâlcul vizual al celorlalte.
Nu vreau sa închei fără să-i mulțumesc soției mele pentru ajutorul și participarea ei în împlinirea acestei expoziții și bineinteles pentru pictura pe care o expune astăzi alături de picturile mele. Pictura Maiei exprimă drumul prin care săvârșește căutarea unei picturi paradoxale - care să se exprime pe sine insăși prin fiecare tușă și prin imaginea ce izvorăște din întrepătrunderea acestora. Subiectul picturii ei, fetița noastra Meira, este parcă descompus în molecule picturale ce se întrepătrund într-o țesătură foarte fină de culoare și formă, pentru a se reîntregi în această pictură care se caută pe sine, așa cum și eu m-am căutat în seria mea.
Mulțumesc foarte mult doamnei Roncia pentru invitația de a expune la Galeria U-Art și pentru organizarea evenimentului și mulțumiri Uzinexport pentru găzduire.