PRIMUM MOBILE
STATEMENT (ROMANIAN)
See the photos from the opening of the event
Primum Mobile (lat., proton kinouv gr.) – Primul mișcător, cauza primă. A zecea și ultima sferă cerească în cosmologia antică (e.g. Aristotel, Ptolemeu). Acestei sfere ipotetice îi era atribuită puterea de a mișca celelalte nouă sfere de sub ea în jurul centrului ocupat de către Pământ. În filosofia medievală (e.g. Thomas Aquinas, Dante Alighieri) primum mobile reprezintă un topos intermediar care mărginește, într-un mod paradoxal, atât sfera lumii vizibile (i.e. universul) cât și sfera lumii inteligibile/intangibile (Empireul), al cărei centru este nicăieri și ale cărei margini sunt pretutindeni (cf. Nicolas Cusanus, Blaise Pascal et al.).
Primul mobil al strângerii laolaltă a acestor lucrări este pentru mine “l’amor che move il sole e l’altre stelle” (Dante, v. 145, Canto 33, Paradiso), iubirea care se manifestă atât în cele mai neînsemnate cât și în cele mai înalte creații ale spiritului, iubirea care se manifestă ca viață a spiritului călător și a celui creator. Fiind născută în mintea umană, sintagma primum mobile își are cea mai bună aplicare tot în cercul conștiinței, al vieții spirituale, ca instrument de cunoaștere. Am ales să fac din acest concept izvorul creației mele, aducându-l din sfera științei cosmografice pre-copernicane în propria mea lume, pe care mi-o făuresc iconologic și pe care vreau să o dezvălui celorlalți. Această punere în scenă își dorește să aducă un imn de laudă iubirii prin mijloacele picturii.
De la conceperea și până la materializarea acestei expoziții au fost multe trepte de urcat și de coborât. Parcursul acestui proiect a fost influențat eminamente de întâmplările vieții mele sociale (raportarea la Celălalt și la lumea exterioară) și cele ale vieții interioare (emoții, vise, meditații), la care cred că Providența participă într-un mod mereu transcedent înțelegerii mele. Diversele serii de lucrări expuse la centrul Metropolis reprezintă astfel trecerea dintr-o ipostază într-alta, un itinerariu artistic asemenea călătoriei lui Dante prin multiplele nivele ale realității nevăzute. Ipostazele mele artistice sunt corelate întâmplărilor recente din viața mea, pe cat de umane pe atât de minunate, schimbări ontologice profunde: întâlnirea iubitei (dubla instanță de iubit și iubitor), căsătoria (instanța de soț) și (instanța de tată) nașterea fetiței noastre Meira (ebr. - iluminare).
Am urmărit alăturarea de elemente antagonice în raporturi juste pentru a crea compoziții de peisaj mistic, nelumesc, dar real prin însăși fantasticul pe care îl închipuie cu vigoare - întrepătrunderea de geometrii opuse. Tema principală presupune interogarea posibilității de exprimare a sinelui prin pictură, a unei lumi interioare personale sau a unei viziuni distincte asupra nevăzutului și atemporalului, asupra originii și destinului a ceea ce este dat și creat pentru și întru conștiința noastră.
Ceea ce îmi mișcă ființa este dubla ipostaziere de om și artist, om care traiește și iubește și artist care vrea să (se) înțeleagă și să (se) exprime într-un mod accesibil oricărei minți deschise, pornind de la faptul de a fi îndrăgostit și învăluit de iubire. Oglindirea a două lumi substanţial diferite, aparent incompatibile, și reconcilierea diferențelor ontologice implicite ale acestor lumi! Convexitatea uneia se preface în concavitatea celeilalte, iar punctul lor de tangenţă, aflat pretutindeni, se desface în sfera înţelegerii privitorului, în punctul lui de vedere ce cuprinde Cerul şi Pământul laolaltă. Sub bolta universului meu plastic totul este un joc de corelative, de subtile ierarhii cerești ce se revarsă peste întinderea de granit a realității familiare, univers pe care vă invit să-l priviți, să-l cunoașteți, să-l interpretați, să-l criticați.
Primum Mobile (lat., proton kinouv gr.) – Primul mișcător, cauza primă. A zecea și ultima sferă cerească în cosmologia antică (e.g. Aristotel, Ptolemeu). Acestei sfere ipotetice îi era atribuită puterea de a mișca celelalte nouă sfere de sub ea în jurul centrului ocupat de către Pământ. În filosofia medievală (e.g. Thomas Aquinas, Dante Alighieri) primum mobile reprezintă un topos intermediar care mărginește, într-un mod paradoxal, atât sfera lumii vizibile (i.e. universul) cât și sfera lumii inteligibile/intangibile (Empireul), al cărei centru este nicăieri și ale cărei margini sunt pretutindeni (cf. Nicolas Cusanus, Blaise Pascal et al.).
Primul mobil al strângerii laolaltă a acestor lucrări este pentru mine “l’amor che move il sole e l’altre stelle” (Dante, v. 145, Canto 33, Paradiso), iubirea care se manifestă atât în cele mai neînsemnate cât și în cele mai înalte creații ale spiritului, iubirea care se manifestă ca viață a spiritului călător și a celui creator. Fiind născută în mintea umană, sintagma primum mobile își are cea mai bună aplicare tot în cercul conștiinței, al vieții spirituale, ca instrument de cunoaștere. Am ales să fac din acest concept izvorul creației mele, aducându-l din sfera științei cosmografice pre-copernicane în propria mea lume, pe care mi-o făuresc iconologic și pe care vreau să o dezvălui celorlalți. Această punere în scenă își dorește să aducă un imn de laudă iubirii prin mijloacele picturii.
De la conceperea și până la materializarea acestei expoziții au fost multe trepte de urcat și de coborât. Parcursul acestui proiect a fost influențat eminamente de întâmplările vieții mele sociale (raportarea la Celălalt și la lumea exterioară) și cele ale vieții interioare (emoții, vise, meditații), la care cred că Providența participă într-un mod mereu transcedent înțelegerii mele. Diversele serii de lucrări expuse la centrul Metropolis reprezintă astfel trecerea dintr-o ipostază într-alta, un itinerariu artistic asemenea călătoriei lui Dante prin multiplele nivele ale realității nevăzute. Ipostazele mele artistice sunt corelate întâmplărilor recente din viața mea, pe cat de umane pe atât de minunate, schimbări ontologice profunde: întâlnirea iubitei (dubla instanță de iubit și iubitor), căsătoria (instanța de soț) și (instanța de tată) nașterea fetiței noastre Meira (ebr. - iluminare).
Am urmărit alăturarea de elemente antagonice în raporturi juste pentru a crea compoziții de peisaj mistic, nelumesc, dar real prin însăși fantasticul pe care îl închipuie cu vigoare - întrepătrunderea de geometrii opuse. Tema principală presupune interogarea posibilității de exprimare a sinelui prin pictură, a unei lumi interioare personale sau a unei viziuni distincte asupra nevăzutului și atemporalului, asupra originii și destinului a ceea ce este dat și creat pentru și întru conștiința noastră.
Ceea ce îmi mișcă ființa este dubla ipostaziere de om și artist, om care traiește și iubește și artist care vrea să (se) înțeleagă și să (se) exprime într-un mod accesibil oricărei minți deschise, pornind de la faptul de a fi îndrăgostit și învăluit de iubire. Oglindirea a două lumi substanţial diferite, aparent incompatibile, și reconcilierea diferențelor ontologice implicite ale acestor lumi! Convexitatea uneia se preface în concavitatea celeilalte, iar punctul lor de tangenţă, aflat pretutindeni, se desface în sfera înţelegerii privitorului, în punctul lui de vedere ce cuprinde Cerul şi Pământul laolaltă. Sub bolta universului meu plastic totul este un joc de corelative, de subtile ierarhii cerești ce se revarsă peste întinderea de granit a realității familiare, univers pe care vă invit să-l priviți, să-l cunoașteți, să-l interpretați, să-l criticați.